Pentru ce am fost exclus din PL

Duminică,  29 septembrie, unele surse mass-media au difuzat o știre despre  ședința Consiliului Republican al Partidului Liberal, la care s-a votat, de rând cu alte chestiuni, și excluderea din partid a 12 persoane, printre care și subsemnatul. Motivul oficial: încălcarea Statutului PL. Tot atunci, s-a renunţat la imnul partidului „O, libertate, sfântă libertate”, pe motiv că textul a fost scris de reformatorul Ion Hadârcă.

Vestea „trăsnet” despre excluderea mea din partid m-a prins la țară. Cum am trăit excluderea? Desigur, nu ca pe o dramă personală, să nu exagerăm, dar, totuși, șapte ani din viață dedicați activității de partid înseamnă ceva. N-am știut nimic despre  acea ședință. Cel puțin puteam fi chemat pentru  anumite explicații. Am încercat un sentiment amar, ca să nu zic un dezgust total, față de această vânzoleală jalnică, numită bombastic activitate de partid. În ce au transformat „capii” liberalilor acest partid, odinioară viguros și promițător. Ca să fac o glumă tristă – mai stăteam în sat vreo două-trei zile și mă pomeneam și fără cetățenie – te pui cu nebunii.

Am fost învinuiți de subminare a activității partidului, de trădare (bine că nu de înaltă trădare). Am fost bănuiţi că am fi în relaţii mult prea apropiate cu foştii colegi, în prezent reformatori. Parcă-l văd pe șeful partidului, ros de bănuieli și îndoieli, măcinat de frământări și reflecții de amploare hamletiană, depistând și vânând reformatorii din partid. Dar să lăsăm lirismul la o parte și să trecem la proza vieții de partid.

După cum se știe, problemele în PL au început nu de ieri și nu de azi. Nu mă voi opri pe larg la acest subiect; cauzele scindării în PL au fost pe larg dezbătute în presă. Ce-aș mai putea adăuga? Am m-ai spus-o și cu altă ocazie că frământările și nemulțumirile în partid au mocnit de multă vreme. În partid s-a creat o stare de tensiune permanentă, alimentată de lipsa unei autentice democrații de partid, de intoleranța liderilor față de alte opinii, de înăbușirea din fașă a oricărei inițiative interne. Nu s-a reușit a gestiona corect situația, a împăca și a coagula diverse platforme existente. S-a mers pe calea confruntărilor, pierzându-se în disensiuni și intrigi mărunte. Din cauza acestor acțiuni  ale liderilor, actualmente, proiectul liberal este în  cădere liberă și în stare de putrefacție ideologică. Este puțin probabil ca PL să iasă din coma profundă în care se află, să găsească forțe interioare pentru  refacere, pentru purificare. Cel puțin în actuala formulă de conducere, cu actualii lideri – nu cred. Metastazele ideologice și ale afacerilor dubioase au pătruns prea adânc în inima partidului. La următoarele alegeri vor pleca în neantul politic. E soarta tuturor partidelor care au făcut cârdășie cu adversarii lor ideologici.

Dar, să revenim la cazul excluderii din partid. În realitate, în lumina celor întâmplate în ultimele luni în Consiliul municipal Chișinău (CMC), m-am îndepărtat de ceva vreme de PL. Dacă  s-ar fi discutat, s-ar fi știut. Deși, după ce filiala Buiucani a anunțat ieșirea din PL, eu ezitam să definitivez  faptul împlinit, având prieteni și colegi în ambele tabere „beligerante”, astfel încercând să evit o potențială învinuire de trădare, devenită deja un clișeu. Dar alianța liberal-comunistă, creată în ședința CMC din 27 iunie, unde s-au votat multe decizii ilegale, a grăbit lucrurile. Această expulzare a mea și a altor colegi a avut loc de mai mult timp: prin ostracizarea celor ce au opinii diferite de cele ale șefilor PL, prin încheierea de târguri rușinoase cu comuniștii pe la spatele colegilor de partid. Este adevărat că ceva e putred în PL, intuiam demult din comportamentul liderilor, din faptele lor, din mesajul criptat, printre rânduri. Așa că foștii colegi de partid mi-au ușurat sarcina, dilema, ca să nu zic existențială.

Să parcurgem punctual „rechizitoriul” ce mi se face. Deci, am fost învinuit de subminare a activității partidului, de trădare. Deoarece nu ne-au chemat măcar o dată să ne întrebe – generic vorbind – ce mai faceți, ce vă doare, pot să mă lansez doar în niște speculații referitoare la această presupusă trădare. Așadar, am trădat, pentru că am fost împotriva alianței cu comuniștii în CMC, încropită pe față în ședința CMC din 27 iunie, unde s-a votat o mulțime de decizii ilegale, prin care s-a pus la cale un jaf deschis al proprietății municipale. Sau pentru că nu am vrut să particip la ședința din 5 septembrie, unde acest jaf a continuat. Sau pentru că încă în ședința CMC din 15.05.2012 am fost împotriva atribuirii la domeniul privat a câtorva zeci de hectare de terenuri gestionate de întreprinderile municipale, considerând că acest pas poate avea urmări imprevizibile și pune în pericol zeci de hectare de teren municipal. De exemplu, poate legifera contracte de locațiune și arendă nevotate în Consiliu, adică ilegale, poate aduce la pierdere de terenuri prin falimentare deliberată a entităților care gestionează aceste terenuri.

Sau poate am trădat, pentru că am expus public tot ce s-a întâmplat la ședința CMC de tristă faimă din 27 iunie, într-un articol publicat în Timpul.md din 18 iulie („Noua configurație politică din Consiliul municipal Chișinău: alianța liberal – comunistă”) și în Jurnal de Chișinău din 23 august („Vânăta răscoaptă”), unde am criticat nou-formata alianță liberal-comunistă și isprăvile ei, unde am descris diverse modalități, folosite de Primărie, de delapidare a avuției municipale. Am scris despre deciziile ilegale adoptate de această alianță prin care se delapidează proprietatea publică; despre sediul liberalilor din Iorga, 15, acaparat și el printr-o decizie ilegală; despre administrarea defectuoasă a patrimoniului municipal; despre lipsa transparenței administrative; despre activitatea ineficientă a întreprinderilor municipale; despre carențele în organizarea licitațiilor și achizițiilor publice;  despre construcțiile neautorizate; despre baza normativă învechită și neactualizată și multe altele. Am vorbit despre relația dintre Consiliul și Primar, despre necesitatea reintroducerii funcției de Președinte al Consiliului. Am relevat faptul că se dorește a transforma consilierii într-o masă amorfă de nevertebrate mute, care execută fără crâcnire ordinele șefului, chiar și pe cele ilegale. Sunt deficiențe și la capitolul disciplină financiară și administrativă, unde cu o bună organizare a lucrurilor s-ar putea redresa situația. M-am pronunțat împotriva lichidării ziarului „Capitala” și a „Monitorul de Chișinău”. Am mai constatat faptul că Primăria nu a devenit deocamdată o autoritate publică în adevăratul sens al cuvântului; activează în regim manual, cu smucituri și izbituri. Se atestă o instabilitate instituțională, funcțională și organizatorică. În calitate de consilier am elaborat două regulamente, pe care le-am remis spre avizare în subdiviziunile executivului, unde s-au și pierdut în hățișurile birocratice de acum vreo jumătate de an. Aș spune în acest sens, parafrazându-l pe Creangă, – dacă nu vă plac regulamentele scrise de mine, scrieți altele mai bune. Dar, scrieți-le odată!

Argumentul invocat de primar că și ei fură – la nivel central – e subțire și pueril. Noi trebuie să ne onorăm obligațiunile acolo unde ne-a plasat destinul și electoratul, fiecare în măsura competențelor legale și a capacităților individuale. Ceea ce nu ajunge la primărie – mai mult tehnicism, instituționalizare și legalitate. Dacă veți urma această cale a legalității, a instituționalizării, a dialogului, noi vom fi alături de Dvs., dle Primar, și vă vom ajuta în toate inițiativele îndreptate spre dezvoltarea orașului. Deși, sincer vorbind, nu prea cred că vă puteți schimba și depăși condiția. Sigur, nu putem pune în cârca primarului toate problemele urbei, el fiind prea mic pentru a face față tuturor provocărilor ce stau în fața Capitalei. Trebuie să constat, cu regret, că  primarul nicidecum nu se poate metamorfoza într-un veritabil om de stat, cum i-ar sta bine unui edil de Chișinău. Apare o firească întrebare: cum să-i izgonim din Consiliu și Primărie pe farisei, pe cei care, acoperindu-se cu idei și precepte nobile, delapidează și toacă banii publici, adică ai noștri.

Să ne întoarcem la trădare. Trădare față de cine – față de alegători sau poate față de SRL „M. Ghimpu și neamurile”, care mai degrabă activează în regim de întreprindere individuală, numit în mod pretențios partid? Oare nu sunteți voi trădători ai cauzei naționale, cei care ați făcut alianță cu comuniștii în scopul devorării proprietății publice? Alegătorii nu v-au dat mandat să vă înhăitați cu comuniștii.

Atunci, să ne punem o întrebare retorică: cine sunt realii trădători ai intereselor alegătorilor? N-ar fi un delict alianța cu comuniștii. Cu cine să încheie alianțe e decizia suverană a fiecărui partid. Important pentru ce scopuri se face alianța.  Pentru delapidarea proprietății publice? Și aceasta e calea unui partid declarat prin program anti-comunist? Cred că viitorul congres al PL ar trebui să-i excludă din rândurile sale pe aceea care au făcut alianță cu comuniștii sau să schimbe programul partidului. Urmând logica păguboasă a liderilor PL-ului,  trebuie dați afară și acei membri de partid care nu sunt de acord cu pactul încheiat cu partidul comuniștilor, cu prestația lamentabilă a primarului, cu ilegalitățile  comise în CMC și în Primărie.

Dacă e să fiu formalist, le-aș aduce aminte celor din PL că sancţiunea de excludere din partid se aplică în baza hotărârii aprobate de către Congres pentru membrii Consiliului Republican (p. 3.17 din Statut), subsemnatul fiind unul dintre ei. Dar, dacă nu se respectă Programul partidului, ce mai contează Statutul. Așa se înțelege în PL democrația de partid, prin excludere din partid – pe semne liderii liberali s-au inspirat din maxima lui Stalin: nu-i omul, nu-i problema.

Despre  renunțarea la  imnul partidului „O, libertate, sfântă libertate”, cu textul scris de Ion Hadârcă,  credem că ar avea relevanță – să fim serioși, când a existat libertate și democrație de partid în PL? Niciodată. Trebuie să meriți acest imn, de libertate și democrație nici nu miroase în PL.

Parcă văd cum la următoarea ședință a CMC primarul ne va cere să ne depunem mandatele de consilieri. Realizez că primarul este dintr-o familie de juriști redutabili, de înaltă probitate morală, de n-ai unde pune probe pe ei. Dar, totuși, îndrăznesc să-i aduc aminte că în R. Moldova în legislație este consacrat mandatul reprezentativ și nu cel imperativ. Adică, pe înțelesul tuturor, consilierul, odată ales, reprezintă nu partidul, ci întreaga comunitate locală. Și dacă e vorba de pierderea încrederii populației, aici primarul e campion. În acest context, îi fac primarului o ofertă publică – haideți să mergem împreună la CEC și să ne depunem ambii mandatele. Veți spune că nu-i echivalent schimbul? Probabil. Dar nu eu am trădat așteptările alegătorilor care au votat un primar de factură europeană.

Aș vrea să facem un mic excurs în istoria nu prea îndepărtată a mișcării naționale.

Iertată-mi fie lipsa de modestie, dar, prin 1987, activând pe atunci în cadrul Institutului de Fizică Aplicată al AȘM, făceam primul ziar național și patriotic de perete, împreună cu Ion Holban (CNAA), cu regretata Ana Dabija, cu Gheorghe Bostan (director Civitas). Am fost nelipsit de la evenimentele majore ale vremii. Am participat la asaltul MAI din 1989; țin minte cum ne căuta securitatea cu foto-robotul pe la Academie. Dar unde era pe atunci patriotul de serviciu al neamului? Stătea tupilat în vizuină (ca un șobolan de baltă, viclean și șiret) în așteptarea vremurilor mai bune, lucrând în calitate de judecător la Judecătoria  sec. Râșcani al capitalei (să mă ierte rozătoarele și judecătorii, că n-am nimic nici cu unele, nici cu alții). Și aceasta e o mare întrebare, deocamdată fără răspuns: cum puteai activa în calitate de judecător în perioada sovietică, având frate disident?

În încheiere, copleșit de sentimentalism liberal, aruncându-mă în valurile patetismului, aș mai spune: adio, scumpi tovarăși de arme.

Ce să le mai doresc pe final celor care m-au exclus din partid? Multă sănătate și drum bun împreună cu comuniștii. Dar, aveți mare grijă la drum, să nu vă poticniți.

30 septembrie 2013

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.